Moda schimbării

Trăirea unui strop... Cam aşa se rezumă în ziua de azi viaţa patriotică (i.e. curajoasă) românească. Ce bine că avem Facebook! În cazul în care viaţa vine şi te loveşte cu tot ce are mai "puternic" fix între ochi, întotdeauna ne vom putea delecta şi refugia pe un site de tipul "socializare".

Cum vine asta? Se pare că cei care au venit cu idei de site-uri de acest gen credeau cu tărie că socializarea se face în casă, prin poze. Ba mai mult, nu eşti demn de a te numi fiinţă umană dacă nu ai cont pe facebook, dacă nu "socializezi", dacă nu eşti la modă (valabil fată! pe sistem...).

Dar să ne mai gândim puţin în trecut ce a însemnat când ceva care chiar mergea şi avea succes a intrat pe piaţa din România... Nu mai contează cât de bun sau cât de folositor e, e la modă, cumpărăm, dăm share (adjudecat!). Ceea ce e binişor, dat fiind faptul că efectul de turmă de obicei te scapă de probleme (de oi în mare... behehee pe sistem!).

Totuşi mai e şi partea bună a lucrurilor. Am scăpat în sfârşit de "înaltul 5"; din păcate am dat de tasu' ("două").

Şi totuşi ăştia suntem. Ne merităm soarta, ne merităm finalul (eu sincer n-am auzit de vreun efect "turmă" să se termine cu bine pentru cei implicaţi). Jucăm un rol fabulistic în ceva ce ar trebui să fie "real" imaginându-ne că avem putere de decizie şi de manipulare.

Până tura viitoare, eu mi-s cocoşelul puternic şi nu ştiu despre ce vorbesc. Mă dau mare că am găsit cum să scriu cu diacritice ("sau") şi scriu despre partea enervantă de creier a omului... Aia lipsă.

Vă pupă tata pe toţi! :-*