Povestea porcului isteric

"A fost odată ca-n poveşti, 
A fost mândră mişcarea,
Un porc cu straie româneşti 
Să-nceapă provocarea." 

Tocmai pentru că "I sux... Period!!!" în orice domeniu apropiat de literatură mă gândesc că un start cu o poezioară este numai bun pentru o discuţie. Am văzut pe facebook asta, deci îmi permit! 

Porcul isteric este definiţia perfectă a caracterului slab de care nu duc lipsă puţini dintre noi... Reprezintă apatia a către tot ceea ce înseamnă "non-ego" (sau "not my pretty little self"). 

Sunt nesimţit... 

Porcul isteric este definiţia perfectă a caracterului puternic de care nu duc lipsă puţini dintre noi... Reprezintă apatia a către tot ceea ce înseamnă "non-ego" (sau "not my pretty little self"). Partea interesantă a definiţiei apare când porcuşorul nostru este unul român. Pentru că, nu-i aşa, fiind un popor interesant, porcii isterici trebuie să fie cel puţin la fel de interesanţi. 

Porcul isteric român nu te crede o ameninţare asupra unghiiilor sale proaspăt făcute, date cu ojă şi gel, cum fac ceilalţi porci isterici mondiali... 

Iar sunt nesimţit...

Porcul isteric român nu te crede o ameninţare asupra relaţiilor sale proaspăt făcute, date cu dragoste şi sictir, cum fac ceilalţi porci isterici mondiali... El trece la nivelul următor. Trebuie să se asigure că rezolvarea este una completă şi de viitor şi va încerca să oprească orice fel de comunicare (la nivel senzorial) între subiect şi troaca personală, prima dată prin închiderea şi blocarea succesivă a multor porţi de la intrarea în hambar până la locaşul de mâncare (pardon... cult), mai apoi prin strângerea laolaltă a găştilor loiale din hambar pentru eliminarea ameninţărilor care au reuşit să treacă de primul sistem defensiv, pentru ca mai apoi să elimine ameninţările prin pronunţia incorectă din punct de vedere gramatical a propriei sale limbi porcine.

Nu-mi pasă cât de puternici credeţi că sunteţi! Când auziţi un porc care stâlceşte propria grohăială, atunci e momentul să vă spuneţi ultimele rugăciuni şi să vă scrieţi testamentul.

Şi pentru că până la urmă toţi suntem nişte porci...

Iar sunt nesimţit...

Şi pentru că până la urmă toţi suntem nişte cetăţeni onorabili ai României şi toţi vom înţelege ceea ce a fost scris în această poveste, fiecare vom privi povestea cum vom dori... Unii vom privi povestea cu tristeţe, alţii cu resemnare, alţii cu fericire şi alţii cu mândrie. 

Sunt nesimţit...

Vă pupă tata pe toţi! :-*