Cinci capre politice se ceartă cu spor

Există două tipuri de păreri privind libertatea omului într-un cadru social: libertatea personală și cea generală. Dat fiind faptul că suntem o specie de animal gânditor (da, este adevărat, din când în când chiar mai gândim), de obicei ne place să analizăm punctul de vedere al fiecărei parte, fie ea bună (pentru noi, evident) sau rea (ce glumă bună... Eu primez, restul ”este în plus”).

Libertatea personală presupune ca specia de homo sapiens sapiens (omul modern, bă) să facă ceea ce vrea, indiferent dacă deciziile lui contravin convențiilor de ”morală”, respectiv ”etică” puse în vigoare de către ”marea adunare de decizători (care este) ale ordinii generale și convenționale privind societatea modernă”. Libertate care, prin definiție este ușor de nuanțat și modificat după propriile legi și reguli, diferite față de cele oferite de către societate.

Libertatea generală presupune ca specia de homo sapiens sapiens (dacă nici acum n-ai înțeles despre ce este vorba, apasă butonul în formă de X așezat în partea din dreapta sus a ecranului) să facă ceea ce vrea atât timp cât nu contravine libertății altei persoane din aceeași specie (de om modern. bă). Libertatea asta presupune să înțelegi și să accepți anumite reguli și norme de bază în legea sau în etica impusă de o anumită formă de guvernare a masei.

Din păcate pentru noi, homo sapiens sapiens (omul cu cap, cap) confundă cele două întotdeauna în aceeași direcție: libertatea personală este același lucru cu cea generală, iar rezultatul presupune ca eu, ca om liber, să fac ceea ce vreau fără a mă gândi la implicațiile celor din jur. În cazul în care mă arestează poliția sau sunt văzut ca o persoană non-grata în orice grup random din care fac parte, punem de un protest pentru că aparent persoanele din politică sunt de vină și drepturile mele nu sunt respectate.

Stupiditatea de care dăm dovadă de fiecare dată când apelăm la astfel de motive pentru a ne face remarcați este depășită doar de incapacitatea noastră de înțelege un lucru simplu și vechi de când lumea și pământul: toți suntem diferiți și toți vrem altceva.

Toți avem un lucru care ne place/displace, toți avem un lucru de care suntem mândri/rușinoși, toți avem dreptul la a fi ceea ce suntem/nu suntem, dar nici unul dintre noi nu avem dreptul să ne impunem propriul nostru fel de a fi asupra unei alte persoane.

Revenind la societatea din ziua de azi, problema pusă mai sus pare o feerie. De fiecare dată când nu ne convine ceva, în orice domeniu, în orice situație, călcăm peste opinia socială, peste normele etice pentru a avea propria noastră lume construită din bomboane și curcubee, ca atunci când în sfârșit o obținem, să ne plictisim de ea și să o luăm de la capăt, construind alta, la fel de nerealistă.

Suntem atât de influențați de către ”moda” zilei sau părerile persoanelor mai mult sau mai puțin publice încât renunțăm la felul nostru de a fi special pentru a fi puțin mai bine văzuți de către prieteni sau cunoscuți? În asemenea grad încât renunțăm să mai gândim?

Suntem atât de prinși în ideea convențională de a ”reuși în viață” încât recurgem la mentalitatea învechită de ”capra vecinului e mai bună decât a mea” pentru că nu am gustat niciodată din brânza ei?

Libertatea... Sentimentul de liniște de dinaintea morții... Calea cea mai ușoară de a fi deasupra tuturor până când visul se termină, iar realitatea ne clasează mai jos decât am fost vreodată.

Pînă la următorul protest imbecil, vă pupă tata, protestând! :-*

Conștientizarea realității

Credința existenței inteligenței proprii. Pe scurt, a te da deștept. Mulți trăiesc cu impresia că acesta ar fi un lucru rău, sau un defect al caracterului (fără a ne gândi la o actorie defectuoasă, trecem mai departe). Le râd în față (sau ceafă, după caracter -fără număr, fără număr-) și le explic de ce datul deșteptăciunii în imediata vecinătate incluzând propriul ego ar trebui considerat ca un atu de care nu mulți dispun.

Postulatul întâi: Oamenii proști nu se pot da deștepți niciodată!

Deși întreaga idee de postulat combate nevoia de explicații, asta nu înseamnă că nu putem aprofunda (bet you didn't see that coming! Did ya?). Pentru a te „da deștept” (blink blink, wink wink) trebuie în primul rând să stăpânești bine limba română. Altfel vei transforma „credința existenței inteligenței proprii” în „știința faptului că școala făcea mai mult bine decât credeai”. Pentru a te „da deștept” (blink blink, wink wink) trebuie de asemenea să ai destule cunoștințe despre subiectul vorbit încât să îți dai seama că ceea ce spui s-ar putea să nu aibă legatură, sau să știi de ce interlocutorul te contrazice, iar asta presupune un nivel de bază de școlarizare în domeniu (fie el chiar nivelul de școlarizare propriu-individuală -adică singur, bă-).

Postulatul al doilea: Oamenii deștepți nu au nevoie să se dea deștepți niciodată!

De ce? Simplu... Pentru că deja sunt. Fără să mai intrăm în discuții îndelungi despre caractere arogante, egocentriste sau orgolioase, menționăm faptul că abținerea de la acțiunea mai sus menționată necesită și ea o capacitate destul de ridicată de inteligență (deșteptul cedează primul, deoarece este cu adevărat o competiție, iar cel care câștigă își ia automat titulatura de „cel mai deștept dintre participanții la discuție”). Pare „cut-throaty”, însă trebuie să considerăm și faptul că deja ești deștept, deci „datul” nu își mai are loc în expresie.

Postulatul al treilea: Metodă pentru impresionat persoanele de sex opus!

Fără „credința existenței inteligenței proprii” probabil omenirea ar fi fost demult apusă. Una din cele mai comune modalități de „agăț” în lumea „civilizată” și una din cele mai eficiente. De ce? Dacă nici tu nu știi despre ce vorbești atunci când te „dai deștept”, îți dai seama că, oricât de prost ai fi, cel puțin 80% din persoanele de sex opus nu vor înțelege despre ce vorbești, dar vor fi profund impresionate (valabil pentru ambele sexe -în cazul în care deja existau torțe pregătite pentru infidelul care a avut tupeul sa jignească „feministele” de pretutindeni-). Nu duce la relații foarte reușite, de lungă durată, însă dacă e să considerăm doar faptul că 3% din prezervativele folosite în timpul actului sexual nu funcționează, se ajunge la un număr destul de impresionant încât specia umană va putea să continue lupta împotriva „degradării” ca specie.

Postulatul al patrulea: Oamenii care se „dau deștepți” știu întotdeauna că sunt!

Ați văzut pe cineva zicând sau crezând vreodată (la modul serios, nu în glumă) că sunt proști? Ceea ce ne duce cu gândul la două posibilități:
- Toată lumea se „dă deșteaptă”
- Nici un om nu este prost
- Toată lumea este deșteaptă

Vă las singurei să realizați care dintre cele două variante de mai sus este cea reală.

Până atunci, vă pupă tata conștient! :-*