Tensiune Imaginară

Pentru că inima este o parte importantă a vieţii umane, trebuie să comentăm şi reacţia umană la diversele tipuri de bătăi pe care le poate avea inima. Alea sănătoase, căci dacă scriem din punct de vedere medical ce se întâmplă de fapt, ar trebui să facem rost de bani de transport şi de doctori până în afara ţării (Am zis!... altfel suportaţi consecinţele).

Până una, alta reacţiile sunt multe şi simple, dar duc înspre două câte două răspunsuri, depinzând bineînţeles de sex... Şi poate îmi va explica şi mie cineva vreodată dacă există vreo părere sau vreun sentiment care nu depinde de sex.

Una la mână, când sexul (sau genul, ca să nu fiu prea ştiinţific... Am zis!) este acelaşi, cele două reacţii sunt: "de treabă" şi "bulangiu" (pentru bărbaţi), respectiv "proastă" (pentru femei). De ce aşa? Pentru că sunt două tipuri de bătăi ale inimii, fiecare ducând către unul din sentimentele de mai sus (mai puţin când ai minte deschisă de "poet" şi consideri fiecare fluctuaţie în ritmul cardiac ca fiind un sentiment separat şi trebuie neapărat să scrii în propriul tău blog despre asta... Am zis!).

Când vorbim de persoane de sex diferit, sunt iarăşi doar două tipuri de ritmuri... "Îl/O iubesc" precum şi clasicul "Îl/O urăsc". Pentru cei care nu înţeleg... Nu există, indiferent în câte moduri priveşti un anume sentiment faţă de o persoană de sex opus, decât cele două poluri; ori urăşti ceva, ori iubeşti ceva.

Cât de profană vi se pare viaţa umană acum? Şi din nou, nu voi aştepta răspuns, pentru că nu va veni... Sau cel puţin nu mă interesează! De ce? Pentru că sunt două variante de răspuns: "foarte" şi "nu-i aşa".

Vă pupă tata din inimă! :-*

Învăţare, Contemplare, Renunţare.

"Trei purcei croşetau apă minerală pe un gard. Vine mama lor în zbor şi îi întreabă: plecaţi dracului de-aici!"

Cei care încă nu ştiu la ce se referă această mică zicală trebuie să înţeleagă în primul rând cine e cine. Adică cine joacă rolul cărui purcel. Adică... Noi suntem purceii, iar ei sunt mama lor.

De ce? Pentru că purceii trebuie să înveţe ce rol au. Ei muncesc... Şi muncesc fără noimă. Adică muncesc în absenţa uneltelor de bază. Adică... N-au nici un rol oficial ca parte a unei societăţi.

Cum aşa? Pentru că purceii nu sunt niciodată mai mari decât mama lor; şi nu trec peste cuvântul ei niciodată. Adică mama lor vine la ei şi le spune ce să facă. Adică... Mama lor îi conduce cu o mână de fier şi un temperament vulcanic.

Şi e bine? Pentru că purceii poate se întreabă din când în când ca proştii... "Bă, noi pentru ce muncim?" şi se duc la mama lor şi o întreabă: "Bă, noi pentru ce muncim?" şi mama lor le spune "Pentru mine." şi purceii se întorc satisfăcuţi la muncă. Adică mama lor le spune gentil să nu mai comenteze. Adică... Mama lor îi dă afară pe cei mai cocoşei dintre purcei şi continuă cu purceii proşti care nu comentează.

Fir-ar ele a dracu' de drepturi omeneşti! Vreţi să rămână mama lor fără purcei?

Vă pupă tata purceilor! :-*