Conștientizarea realității

Credința existenței inteligenței proprii. Pe scurt, a te da deștept. Mulți trăiesc cu impresia că acesta ar fi un lucru rău, sau un defect al caracterului (fără a ne gândi la o actorie defectuoasă, trecem mai departe). Le râd în față (sau ceafă, după caracter -fără număr, fără număr-) și le explic de ce datul deșteptăciunii în imediata vecinătate incluzând propriul ego ar trebui considerat ca un atu de care nu mulți dispun.

Postulatul întâi: Oamenii proști nu se pot da deștepți niciodată!

Deși întreaga idee de postulat combate nevoia de explicații, asta nu înseamnă că nu putem aprofunda (bet you didn't see that coming! Did ya?). Pentru a te „da deștept” (blink blink, wink wink) trebuie în primul rând să stăpânești bine limba română. Altfel vei transforma „credința existenței inteligenței proprii” în „știința faptului că școala făcea mai mult bine decât credeai”. Pentru a te „da deștept” (blink blink, wink wink) trebuie de asemenea să ai destule cunoștințe despre subiectul vorbit încât să îți dai seama că ceea ce spui s-ar putea să nu aibă legatură, sau să știi de ce interlocutorul te contrazice, iar asta presupune un nivel de bază de școlarizare în domeniu (fie el chiar nivelul de școlarizare propriu-individuală -adică singur, bă-).

Postulatul al doilea: Oamenii deștepți nu au nevoie să se dea deștepți niciodată!

De ce? Simplu... Pentru că deja sunt. Fără să mai intrăm în discuții îndelungi despre caractere arogante, egocentriste sau orgolioase, menționăm faptul că abținerea de la acțiunea mai sus menționată necesită și ea o capacitate destul de ridicată de inteligență (deșteptul cedează primul, deoarece este cu adevărat o competiție, iar cel care câștigă își ia automat titulatura de „cel mai deștept dintre participanții la discuție”). Pare „cut-throaty”, însă trebuie să considerăm și faptul că deja ești deștept, deci „datul” nu își mai are loc în expresie.

Postulatul al treilea: Metodă pentru impresionat persoanele de sex opus!

Fără „credința existenței inteligenței proprii” probabil omenirea ar fi fost demult apusă. Una din cele mai comune modalități de „agăț” în lumea „civilizată” și una din cele mai eficiente. De ce? Dacă nici tu nu știi despre ce vorbești atunci când te „dai deștept”, îți dai seama că, oricât de prost ai fi, cel puțin 80% din persoanele de sex opus nu vor înțelege despre ce vorbești, dar vor fi profund impresionate (valabil pentru ambele sexe -în cazul în care deja existau torțe pregătite pentru infidelul care a avut tupeul sa jignească „feministele” de pretutindeni-). Nu duce la relații foarte reușite, de lungă durată, însă dacă e să considerăm doar faptul că 3% din prezervativele folosite în timpul actului sexual nu funcționează, se ajunge la un număr destul de impresionant încât specia umană va putea să continue lupta împotriva „degradării” ca specie.

Postulatul al patrulea: Oamenii care se „dau deștepți” știu întotdeauna că sunt!

Ați văzut pe cineva zicând sau crezând vreodată (la modul serios, nu în glumă) că sunt proști? Ceea ce ne duce cu gândul la două posibilități:
- Toată lumea se „dă deșteaptă”
- Nici un om nu este prost
- Toată lumea este deșteaptă

Vă las singurei să realizați care dintre cele două variante de mai sus este cea reală.

Până atunci, vă pupă tata conștient! :-*